tzanca urangutanul

mi-am pocnit încheieturile

am tras aer în piept

și mi-am înfipt mâna adânc

în coșul cu urangutani de la Ikea

nu mi-a mai rămas nimic

mi-am făcut trecutul ghem

și l-am dat de-a dura prin

toate străzile din București

nicio față cunoscută

nicio fată pe care s-o iubesc

fiecare zi care trece, o piesă de la alt puzzle

adevărul e că am uitat cum e să ții

orașul de mână

cum e să fii

ceva mic și alb în palma cuiva

adorm strângând la piept

urangutanul de la Ikea

să mă simt ca acasă.

goodnight

nights pass

knees to my chest

I close my eyes and

you are not my baby

I dreamt that we kissed

and everything finally made sense

you were right here

no ocean between us

I want your hand warm on my cheek

mine on the back of your head

my favourite friend

but you’re not mine

when I’m awake I remember

days pass

knuckle to my temple

eyes glazed and

you are not my baby.

stop, pauza

lună plină în pești

și nimic n-a rămas la fel

adevărul e că am uitat cum e să te simți acasă

altundeva decât în ikea

că am uitat cum să fiu

ceva mic și alb în palma cuiva

iar tu mai apari doar așa cum o frântură din visul de azi noapte

revine când pun din nou capul pe pernă

am epuizat și nu mai pot să scriu nimic

despre tine

am epuizat și nu mai pot să scriu

despre nimic

poem despre altcineva

impartim un secret

imi amintesc acum

asa se simtea sa iei orasul de mana

sa il faci piatra neteda in pumn

cercuri in apa

inca mi-e frica de caini

de paduri si de oamenii din piata care

vor sa-mi vanda lucruri

dar mi-e dor sa-mi fie frica cu tine

sa stiu ca ma pot inghesui mereu

in parul tau cand ti-l dai dupa ureche

intre degetele care nu stiu nimic

intre sireturile pe care nu le-ai legat niciodata

pana le-am legat eu de-ale mele

fiecare colt de strada e alt buzunar

in care m-am tinut prea strans de tine

ca de chei in drum spre casa noaptea

am impartit un secret

si nu l-a mai dezlegat nimeni.

Tata

în camera ta nu mai miroase a tine

și nu știu unde au dus

dulapul în care mă ascundeam mereu

câți ani au trecut nu vreau să număr

purtam ciorapi cu plasă

și cineva mi-a dat un trandafir

în ziua-n care ai murit

alina țipa ghemuită

în fața dulapului cu dulciuri

dar eu simțeam că nu plecaseși

nicăieri

și tot ce atinseseși vreodată

a mai mirosit mult timp a tine

bucătăria de vară

holul de lângă centrală

aerul strâns în foișor ca-ntr-un piept

sub apă

pe ziarele tale și revistele cu rebus

doarme acum un câine de pe stradă

când îi schimb așternutul mă gândesc

că sigur l-ai fi strigat pe numele greșit

dar nu te-aș fi corectat nici măcar o dată

de drag ce îmi erai

ceva s-a frânt în casa asta

și nu mai vreau să prind nimic la loc, Tata.

n-o să-ți mai văd vreodată părul ciufulit dimineața.

bracelet

let’s watch each other’s favourite movies

and make a nest from the crumbs in your bed

I want to be your friend and I won’t disappear if you won’t

but these things are always so feeble

like holding a snowman’s hands

what were you like when you were a kid

who were you when you made your oldest playlist

I’d like to know

I feel like I could love you

 

Ioana. mi-e dor să scriu despre lucruri frumoase. cândva demult am înghițit soarele și tare mi-e teamă că de atunci s-a stins. ce să mă mai încălzească acum? cu greu mai iese din mine vreo lumină. oare atât să fi fost? atât ești fericit într-o viață-ntreagă? a murit o stea în mine și ții și tu minte ce se întâmplă cu ele după ce mor.

 

am visat că ți-ai băgat degetele
în gura mea
și aveau gust de ciocolată bounty
apoi mi-am lăsat capul pe umărul tău,
în realitate-mi era mult prea frică
și doamne cât de tare aș fi vrut să te sărut

am vrut să îți spun
am vrut să fim amândoi beți sub același acoperiș

ca să am o scuză
să te trag de mânecă într-o cameră goală
și să-ți spun cât mă irită că
nu-ți piepteni niciodată părul
că ne-mbrățișăm mereu doar ca băieții
că dacă ne-am fi cunoscut
fie și puțin mai devreme poate c-acum
n-ar fi fost prea târziu

 

am plâns cu toate lacrimile și-apoi
n-am mai avut de unde
te-am lăsat în colțul cel mai întunecat al dulapului
să te roadă toate moliile
te-au ros dar nu de tot și n-a mai avut cine

eu n-am să-ți las bucureștiul
l-am legat de stâlp acum multă vreme
și mă așteaptă cuminte

ce trist să-mi fie atât de dor de mine
să mă plâng ca pe-un mort
când toate durerile pământului
îmi fac cuib de viespi în coșul pieptului

 

casa asta are o sută de ani
pereți groși ca pulpele mele și
dacă-i fut un pumn nu va rămâne nicio urmă

când urlu-n pernă fac gaură
când plâng în pernă ia foc
unde ajunge toată ura pe care
o arunc din mine?

vezi corpul ăsta e moale ca o mână
ținută cu dragoste și-am crezut mereu
că-n el nu va fi loc de ură vreodată

ce dezastru să rănești ce iubești
ce dezastru să-și facă cuib atâta durere-n carnea asta
încât să nu mai pot ierta nici pentru mine

Markus

 

markus had an angel face
and angel hair
so soft I ran my fingers through it
as if through river water
yet on this face there was no room for kindness
in his words no tenderness
I looked at him like through a burning fire

why don’t you kiss me
he asked as we went down the trail
come on, just kiss me
what’s the big deal
he asked again on the side of the road
standing tall above me
his expression hollow
his tone superior and cold
in that scorched summer

he was annoyed and wouldn’t let it go
and I was afraid so I kissed him
eyes closed eyes black body black
the world around me black
with shame
‘not like a child’ he responded
but I was a child
and most of all I was not ready

I thought my first kiss would be special
a moment wrapped in sacred ritual
a beating heart wrapped in warm paper

but it was forced upon me there
under the walnut tree
my insides ready to burst open with fear
and that was only the beginning

he touched me like I was his
science experiment
his little ragdoll with no eyes no face
but a nice butt and SO willing -

I was there
I was simply there
thrown around and poked at yet
never felt more dead
more unsafe
more like a carcass
my body automatic, 
I moved like a slow animal
grey mush for brains

when markus left, mom drove me
back home from the airport
and we sat there for 3 hours in silence
I wouldn’t let a single tear go past
my eyelashes
40 degrees outside and my eyes never dried

I couldn’t wait for it to be over, and now it was
I never wanted anything to end so badly,

and it finally did, he was gone
but every night before bed I’d close my eyes 
and he was back again
his face under my eyelids
a photogram I couldn’t wipe away
my mind made sure I wouldn’t forget
and for 8 months I didn’t

and I guess I still haven’t, not really
because every time I want to kiss someone
for the first time, I freeze
no matter how badly I want it, I just can’t
and I can’t trust another man,
can’t touch another man
can’t believe he wouldn’t lie to me or hurt me
or want me to be anything more
than what I was to markus

a ragdoll with no eyes no face
but a nice butt
a little science experiment
to poke at

 

mi-ai spus cândva c-ai căutat dintotdeauna

o dragoste care să te distrugă

mi s-a părut stupid și imatur

și m-am crezut mai bună

dar înțeleg acum

într-un oraș cât o găleată am găsit iubire

m-a născut și m-a distrus ca o mamă

mi-a șezut pe piept ca un demon,

pe față ca o femeie

mult timp n-am înțeles dar înțeleg acum

simt c-am trăit zece vieți

ceva ce alții caută o viață

am iubit cu revoluție

cu blândețe și furie

iar tu m-ai lăsat ca pe-un câine

și când m-am ridicat n-a mai rămas

nimic de iubit în tine

nimic de zdrobit în locul meu.

n-am crezut că mai e viață după tine
dar uite chiar acolo era ;
și m-am spălat cu ea pe față
pân-am prins iarăși aer.

eu n-o să mai dezgheț nimic,
nicio inimă de mamut închisă în timp.
să rămână acolo -
ce moare e bun mort.

cum să fie viață lângă tine
când tu erai toată viața?
între coastele mele te-am făcut prea mare.