casa asta are o sută de ani
pereți groși ca pulpele mele și
dacă-i fut un pumn nu va rămâne nicio urmă

când urlu-n pernă fac gaură
când plâng în pernă ia foc
unde ajunge toată ura pe care
o arunc din mine?

vezi corpul ăsta e moale ca o mână
ținută cu dragoste și-am crezut mereu
că-n el nu va fi loc de ură vreodată

ce dezastru să rănești ce iubești
ce dezastru să-și facă cuib atâta durere-n carnea asta
încât să nu mai pot ierta nici pentru mine