am plâns cu toate lacrimile și-apoi
n-am mai avut de unde
te-am lăsat în colțul cel mai întunecat al dulapului
să te roadă toate moliile
te-au ros dar nu de tot și n-a mai avut cine

eu n-am să-ți las bucureștiul
l-am legat de stâlp acum multă vreme
și mă așteaptă cuminte

ce trist să-mi fie atât de dor de mine
să mă plâng ca pe-un mort
când toate durerile pământului
îmi fac cuib de viespi în coșul pieptului