lună plină în pești
și nimic n-a rămas la fel
adevărul e că am uitat cum e să te simți acasă
altundeva decât în ikea
că am uitat cum să fiu
ceva mic și alb în palma cuiva
iar tu mai apari doar așa cum o frântură din visul de azi noapte
revine când pun din nou capul pe pernă
am epuizat și nu mai pot să scriu nimic
despre tine
am epuizat și nu mai pot să scriu
despre nimic
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu