despre sauropod

 

mi-ai spus că sunt mincinoasa familiei

și m-ai învățat de frică.

vine un moment în viața fiecăruia

când inocența se surpă

și dispare la fel cum a apărut.

se pierde îngropată strat după strat, an după an

cât mizeriile și miracolele lumii sedimentează peste ea

deopotrivă;

ca-ntr-un desen animat în care cadrul

glisează lin în jos, arătându-ți că,

pe cum înaintezi mai adânc,

găsești sub pământ de la doze de cola

până la schelete întregi de dinozauri.

sunt atât de tânără.

încă mai pot să apuc

sauropodul de coadă,

să trag de ea ca de un câine în lesă

și să iasă toată bestia afară

blândă și bleagă,

fără nici un gând.

nu vreau să mai fiu precaută,

nici să cred în premoniții;

vreau să cred din nou orbește

că nimeni nu vrea să mă rănească

și că nimic nu mă poate atinge,

că friendship is magic pentru totdeauna

și că tot ce mișcă pe acest pământ

îmi vrea binele.

stop & rewind the tape

lasă să fie ziua mea, să fac iar 13 ani

rămâne partea în care mă trezesc din pat cu un an mai aproape de ceva, mai departe de altceva

iar cea în care ghemul din stomac crește și prinde rădăcini

se taie la montaj.

mersi.

Pretzel girl

 

so many abandoned dance classes

just so I could one day learn to do the

fucking jig of life

so many layers of socks

just so I could one day fill your shoes

and what of it?

what of it.

 

I held my sneezes, swallowed my yawns

and scrubbed your floor in sunday clothes

 

hands deep down in the bucket with

duty fingers wrinkled

nails grave-digger dirtied

for nothing, but for everything.

 

I’ve been twisted and torn

into the shape of knowing better.

this body barren of anger,

this life delicious cake frosting,

   light as a feather.

the body, the shame

 

hi.

how are you?

I’m ashamed to come back home

and look you in the eye.

I miss you.

I want to be so much larger than this body.

the field is bubbling with mole hills and

something new awaits under every single one ;

today I can squeeze the dirt between my fingers and take my sweet time.

you tell me to have patience -

you don’t show me how.

it’s hard because I’m grieving.

you ask “where is the bird-boned girl?” (and she is nowhere).

I say “my beauty’s gone - am I still worthy of love?” (and make myself

so

small.)

Boogiewoman

 

it rolled down the hill one night

and hit the town like a pestilence

 

looming, spread between the treetops

sticky-armed and shiny

heavy air pressing lids shut

clutching dead-tight until noon

 

I slipped away from your grasp, spiderwoman

your candied arms won’t ever reach again

spider-sprawled across the ceiling

spider-spread across the carpet

spider-spat like a cat’s furball

spitter spatter

pitter patter

 

evil creature

swinging dizzy from the latch of the attic

I rolled out of bed, turned on the light

and gone you were, crunched on the ground

 

the sorry little carcass

of misfortune.