bărbații ce ne-au încolțit

pe dig în noaptea aia

dorm acum ca niște prunci

pe fețele lor aceleași rânjete

cu care ne-au întâmpinat atunci

știind că ne e teamă

dac-ar fi vrut ne-ar fi putut împinge

atât de ușor peste margine

am fi plutit până la țărm

scuipate de mare

scuipate de doi bărbați ca două animale

ce noroc că frica-ți prinde

aripi de picioare

și că sala de jocuri era aproape

mai bine să respiri greu

printre ursuleții colorați din vitrine

decât să nu respiri deloc între algele care

se-ncheagă la mal dimineața

uite bagă moneda de-o liră

și dacă nu îl scapi din clește e al tău

 

corpul meu te ține minte
îți simt pielea sub degete
când închid ochii
îți simt gustul în pereții obrajilor
când îi deschid la loc

ai fost singura fată de pe pământ
acum dispare tot mai mult din tine
cu cât îmi tai mai des unghiile
cu cât îmi tai mai scurt părul

trebuia să știu
că daca las fereastra deschisă intră ploaia
ne-am iubit deodată și a fost cum trebuia
ne-am iubit pe rând și a fost
iadul pe pământ

 

din cele mai spurcate

buruieni ale tale

am împletit coroane minunate

și-n ochii mei să știi

că le-ai purtat pe toate -

chiar și din urzici

se poate face supă bună

dacă mâna care le

smulge din pământ

iubește.

 

am desfăcut soarele și s-a făcut cald

m-am așezat în el ca-ntr-o găoace

și-am închis ochii să te-aștept

până se stinge.

ca un pui de pasăre

sunt astăzi ;

degetul cu care ți-am trecut

părul după ureche prima dată

e ciocul cu care-am

desfăcut soarele

și s-a făcut cald.

 

mi-am pus pionii de

nu te supăra frate pe degete

și mă simt senzuală

doar așa vreau să ne ținem de mână

să ne jucăm la fiecare pas

sa câștigăm mereu deodată

 

m-am trezit și sunt fericit

pământul stă ca o pătură

tras peste mine;

între propriile palme

îmi e cald și bine.

să știi că mult timp

am fost singur

m-am strâns în mine că o nucă

și-am stat așa până m-ai găsit

și-ai tras de folia amară cu dinții

am uitat tot ce-am închis sub pleoape

am ținut minte tot ce am închis în pumni

și-acum chiar dacă iar sunt singur

am de ce mă ține;

între propriile palme

îmi e cald și bine.