Beatrice, în urma mea nici câinii nu mai latră

le-au rămas bucăți din mine între fălci

și le e silă –

acolo m-am lăsat pe mine, cel de altă dată.

în seara asta strada e un spate umed de pește

pe care mă plimb doar eu iar tu îmi cazi

pe drum din buzunare ;

ce singur devii atunci când în sfârșit

nu-ți mai e teamă.