am găsit un cal de mare

pe plajă

și i-am săpat mormântul 

cu mâini sărate și umede -

în el a murit vara asta.

de-aici vor crește

gladiole

de-aici vor crește

aripile mele.

 

Ada

am văzut cum se mișcă muzica în tine

am văzut cum ți-o împinge pianul

prin brațe

ce te-ai face fără mâinile tale frumoase?

în ele s-a strâns toată lumina lumii

se scurge din degete pe clape

Ada ți-am împins pianul în mare

ca să mă iubești numai pe mine

s-a prăbușit greoi la fund

în cântec de balenă

și te cheamă

eu știu că-l auzi

chiar dacă buzele mele stau lipite 

de urechea ta

chiar dacă mâna mea

îți tine inima-năuntru să nu cadă

tu mereu ai cântat

fără cuvinte

 

Beatrice, în urma mea nici câinii nu mai latră

le-au rămas bucăți din mine între fălci

și le e silă –

acolo m-am lăsat pe mine, cel de altă dată.

în seara asta strada e un spate umed de pește

pe care mă plimb doar eu iar tu îmi cazi

pe drum din buzunare ;

ce singur devii atunci când în sfârșit

nu-ți mai e teamă.

 

mi s-a întins noaptea peste ochi

ca o lipitoare așezată cu grijă

de cineva care știe ce face

și vrea să mă vindece 

nu e nimic de spus

la ora asta -

uneori ești atât de fericit

încât lumina lunii ți se

strânge în obraji până doare.

 

eu nu mai scriu despre tine

tot ce-a fost vreodată cald în mine

vibrează

te-am scos din sistem

ca pe un ghem de blană

te-am scos din mine

ca pe-un apendice dureros

 

ce soare cu dinți

apune acum

pe muntele Venus

când plouă cu soare

își bate dracu nevasta

zicea bunica ;

tu bați ca o altă inimă

în toate punctele mele cardinale

 

acum amintirea ta

e o pictură restaurată

aleg să rămână

doar ce a fost frumos

de exemplu noaptea aia

știi tu noaptea aia în care

ai fost cel mai cald munte

de care am prins vreodată

cu mâinile