mi-ai spus cândva c-ai căutat dintotdeauna

o dragoste care să te distrugă

mi s-a părut stupid și imatur

și m-am crezut mai bună

dar înțeleg acum

într-un oraș cât o găleată am găsit iubire

m-a născut și m-a distrus ca o mamă

mi-a șezut pe piept ca un demon,

pe față ca o femeie

mult timp n-am înțeles dar înțeleg acum

simt c-am trăit zece vieți

ceva ce alții caută o viață

am iubit cu revoluție

cu blândețe și furie

iar tu m-ai lăsat ca pe-un câine

și când m-am ridicat n-a mai rămas

nimic de iubit în tine

nimic de zdrobit în locul meu.

n-am crezut că mai e viață după tine
dar uite chiar acolo era ;
și m-am spălat cu ea pe față
pân-am prins iarăși aer.

eu n-o să mai dezgheț nimic,
nicio inimă de mamut închisă în timp.
să rămână acolo -
ce moare e bun mort.

cum să fie viață lângă tine
când tu erai toată viața?
între coastele mele te-am făcut prea mare.